Horaţiu Mălăele, iaurtul de altădată şi Dacia stricată

Sunt, probabil, multe povești frumoase cu și despre Horațiu Mălăele, alintat simplu Ho, dar cea pe care v-o propunem astăzi evidențiază poate cel mai bine caracterul actorului atins de genialitate. Candoarea, curiozitatea și năzdrăvănia artistului întrupat din țărâna Târgu Jiului prind viață din vocea unei stele a cinematografiei românești: Vladimir Găitan.

Mi-l amintesc pe Horățel de acum mulți, mulți ani. Mergeam cu mașina la filmări, în afara Bucureștiului, munceam la o peliculă impresionantă a lui Sergiu Nicolaescu, un film despre Războiul de Independență. Eu, la volan. El, în dreapta mea, cu ochelarii pe nas. La un moment dat, pe drum, oprim la o alimentară. Cobor să cumpăr iaurt, pâine și câteva felii de parizer. Asta era mâncarea noastră. Revin la Dacia mea prăpădită, mă urc la volan și dau s-o iau din loc. Greu, greu de tot, cu sforțări maxime, mașina pornește„.

Urmarea e de pus în ramă: „Mă, ce-o avea mașina asta? Scoate fum, curge uleiul din ea, bolborosește și se poticnește. Nu mai putem continua. Și asta imediat după ce-am oprit în blestematul ăla de sat, la alimentară”, se lamenta Vladimir Găitan, când, dintr-o dată, întorcându-se spre pasagerul din dreapta, se luminează: „Horățel, tu ai apăsat vreun buton pe aci, cât am coborât eu după parizer. Ai tras de ceva, ai stricat mașina. Ia, spune, ce-ai făcut?”, l-a chestionat, agitat, Găitan pe tânărul Mălăele.

„Iaca, am tras de maneta asta, în sus. Eram curios să văd ce se întâmplă”, i-a răspuns, candid, Horățel. „Ptiu, drace, mergeam cu frâna de mână trasă”, s-a dumirit Găitan. „Am făcut ferfeniță amărâta aia de Dacie, abia în service am mai pus-o pe roți. Dar n-aveai cum să te superi pe Horațiu. Era, așa, de o candoare extraordinară. Ehe, ce amintiri! După ce mâncam iaurtul și parizerul, luam borcanele – erau din sticlă, groase -, le umpleam cu țuică sau cu căpșunică de la țărani și beam împreună. Așa se încheia ziua de filmări”, a rememorat Vladimir Găitan.”

Sursa: evz.ro